Isus a spus o data o fraza memorabila: „Cine nu are pacat, sa arunce primul cu piatra”.
Am citit de multe ori aceasta fraza, insa niciodata nu i-am dat o mare importanta pana intr-o zi, cand m-am trezit bombardat din toate directiile cu pietre care mai de care mai periculoase.
Sfintii din biserica isi fac datoria de a vorbi pe cei ce calca stramb, considerand ca e normal si drept sa loveasca atunci cand sfintele reguli sunt incalcate de catre pacatosi.
   Am ajuns sa intram in anul 2008 cu oameni zdrobiti de catre sfinti, biserici desfiintate pentru ca au tupeul jegos de a face ceva pentru cei din afara. Sfintii isi vorbesc fratii de rau, in loc sa le intinda o mana de ajutor...ucigandu-i si facandu-i vinovati, fara sa le dea dreptul la replica. Am ajuns sa ne punem pe scaunul de judecata al lui Dumnmezeu si nu mai tinem cont de nimeni si nimic. Ne ucidem intre noi, jucand astfel dansul „placut” al Satanei. Ne jucam de-a biserica, si in nebunia noastra, am transformat biserica lui Isus intr-o institutie plina de reguli, de forme si de raceala. Ne laudam cu numarul frumos de membri, insa facem atat de putin pentru imparatia lui Dumnezeu…
Ma doare ca atunci cand calci stramb esti judecat de oamenii care i-ai crezut apropiati, te considera vinovat si isi atribuie dreptul de a lua decizii punandu-ti eticheta de „pacatos”.
Imi este frica, dar se pare ca se adevereste:biserica incetul cu incetul nu mai pune accentul pe har, ci pe lege. Oare pentru ce a murit Isus Hristos? Am crezut cu putere ca vom schimba Romania, insa se pare ca cei ce au facut ceva sunt aratati cu degetul. E usor sa vorbesti si sa ii judeci pe cei ce stau in prima linie, pe frontul de lupta, si este dureros sa constati ca atunci cand cad, sunt loviti si aratati cu degetul, in loc sa fie ridicati de jos si ajutati.
   Am trait un an dureros si greu, insa cred ca Dumnezeu va face o minune, si mai cred ca va veni Soarele, iar lumina va patrunde in toate locurile intunecate si adevarul va iesi la iveala.
Desi sunt trist si pesimist, imi adun puterile si doresc ca anul 2008 sa fie mai bun, sa fim mai atenti atunci cand aratam cu degetul si sa facem ceva pentru noi, apoi pentru cei ce au cu adevarat nevoie de noi.
Cu respect, Florin Lupean.